Pentru ca traiesc.Am 15 ani si 7 luni (:D) si am supravietuit.Pentru ca traiesc.Pot simti si atinge, pot sa vad, sa aud si sa percep orice mireasma; pot sa imi port de grija; sa renunt la lucrurile nefolositoare vietii mele, sa gasesc un taxi cand am nevoie si sa vin singura acasa.Au aparut ghioceii in gradini si primavara a inceput deja.Am s-o vad.Am sa privesc miracolul din fiecare an, sa simt caldura din ce in ce mai puternica a soarelui, saptamana de saptamana.Si, pentru ca traiesc, am sa privesc cum se intampla toate astea si am sa fiu si eu parte din acest miracol.
Si toate acestea pentru ca am primit viata de la El. EL m-a facut dintr-o mana de tarana si a suflat peste mine pentru ca eu sa am viata. El o poate lua si o poate da din nou pentru ca eu sunt a Lui si ii apartin pe deplin.
Acum nu mai am nimic de facut.Ma simt dintr-o data foarte obosita, dar e o oboseala placuta-ambianta ma linisteste si imi da putere, de parca aceasta casa este o fiinta banda, care ma imbratiseaza cu dragoste.