Mi-e dor sa privesc cum norii trec lin deasupra mea... cum ii privesc fara sa ma gandesc ca si ei sunt o mica parte din universul meu... o mica parte care isi face loc in viata mea... un cer senin.. un albastru patrunzator... un soare cu raze de aur... munti cu varfuri de zapada...
Mi-e dor sa privesc stelele noaptea si sa fac o rugaciune in taina pe care numai eu cu Domnul o stiu... mi-e dor... de tot ce e frumos... de tot ce imi da liniste si pace...
Nu vreau sa ma despart de ce e frumos,vreau sa traiesc o vesnicie undeva sus pe o raza de soare, deasupra norilor, vesnicccccccccccccc... doar cu El...
Nu vreau sa uit sa sunt creata cu un anumit scop si daca nu mi-l voi indeplini totul va fi in zadar... o viata traita fara speranta... sa stau si sa ascult cum canta pasarile intr-un luminis vegheat de lumina si razele soarelui si de stralucirea lunii... sa ascult rasul unor copii mici, puri... toate aceste lucruri in aparenta neimportante sunt vitale... un moment de liniste... pentru suflet... o respiratie adanca... un moment inviorator pentru un sulfet intr-o continua cautare.. intr-un continuu zbucium... pentru ca nu am pus deoparte destul timp pentru sulfetul meu.. ma doare si sper ca sa mi se poata vindeca rana care mult timp a stat acolo neobservata...
Si totusi Tu m-ai ajutat mereu... m-ai ridicat cand am cazut si ca unui copil mic mi-ai spus ca trebuie sa merg mai departe pentru ca ma vei ajuta in fiecare ceas... vei fii cu mine neincetat...
Pentru ca eu sunt a Ta Doamne, iar Tu esti Tatal meu!!!