Sa Ma accepti asa cum sunt... fara perfectiune, doar cu dorinta de o atinge, fara sentimente pure, dar pe cale de ale descoperi, fara scopuri concrete, dar cu speranta ca le voi descoperi, fara dar si poate o persoana simpla ...
Sa Ma intelegi ... sa vezi ca sunt un om normal...sa vezi in mine ce este bun, sa vezi in mine dorinta de a atinge Lumina , sa vezi ca sunt dornica de ceva peste puterile mele, care sa imi demonstreze ca sunt muritoare si fara ajutorul Tau nu sunt in stare de nimic...
Sa ma asculti... sa intelegi dorintele si cererile mele... sa primesti multmirile mele... umile...
Un drum pe care nu pot merge singura... am nevoie de Tine, sa ma sprijini si sa Fii langa mine cand te strig... TE IUBESC DIN TOATA INIMA MEA , DOMNUL MEU!! si multumesc de tot ce ai pus in mine... "eram ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat , ca in adancimile pamantului.Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele."

Mi-e teama sa-Ti vorbesc, sa-Ti spun ca ma doare fiecare zi in care simt ca nu mai esti atat de aproape de mine...M-am departat de Tine... pentru ca pacatul meu m-a dus intr-o lume paralela cu a Ta...
Nu vreau sa aud :"Nu Te cunosc si nu Te-am cunoscut niciodata..."
Mi-e teama!
M-am obisnuit!
M-am departat din neatentie de ce e frumos, divin!
...dat totusi Tu te-ai gandit la mine si nu m-ai uitat...
Ma caut pe strazile sufletului meu si nu ma gasesc... ma simt ca intr-un oras strain... dar Tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu...Tu stii taina inimii mele si dorinta ei si de aceea vreau sa fie a Ta toata...
Pentru ca eu sunt a Ta si Tu esti al meu...

O zi banala...Un drum prafuit, picuri de ploaie care cad usor pe fata mea...
Oameni posomorati, care nu mai spun nici macar "ma bucur sa te vad!".
A devenit o obisnuinta fiecare zi....plictiseala te-a cuprins... ai uitat ca fiecare minut este pretios in ochii Lui si in loc sa ii multumesti esti mereu nemultumit, astepti sa se intample ceva special, dar tu nu faci nimic pentru a schimba situatia.
Te multumesti cu ce esti si nu incerci sa devi ceea ce esti de fapt, te prefaci pentru a fi cineva in ochii lor... dar oricum candva vei fii uitat ... vei fii doar o poza intr-un tablou vechi, plin de praf, uitat de toti...

Mi-e dor sa privesc cum norii trec lin deasupra mea... cum ii privesc fara sa ma gandesc ca si ei sunt o mica parte din universul meu... o mica parte care isi face loc in viata mea... un cer senin.. un albastru patrunzator... un soare cu raze de aur... munti cu varfuri de zapada...
Mi-e dor sa privesc stelele noaptea si sa fac o rugaciune in taina pe care numai eu cu Domnul o stiu... mi-e dor... de tot ce e frumos... de tot ce imi da liniste si pace...
Nu vreau sa ma despart de ce e frumos,vreau sa traiesc o vesnicie undeva sus pe o raza de soare, deasupra norilor, vesnicccccccccccccc... doar cu El...
Nu vreau sa uit sa sunt creata cu un anumit scop si daca nu mi-l voi indeplini totul va fi in zadar... o viata traita fara speranta... sa stau si sa ascult cum canta pasarile intr-un luminis vegheat de lumina si razele soarelui si de stralucirea lunii... sa ascult rasul unor copii mici, puri... toate aceste lucruri in aparenta neimportante sunt vitale... un moment de liniste... pentru suflet... o respiratie adanca... un moment inviorator pentru un sulfet intr-o continua cautare.. intr-un continuu zbucium... pentru ca nu am pus deoparte destul timp pentru sulfetul meu.. ma doare si sper ca sa mi se poata vindeca rana care mult timp a stat acolo neobservata...
Si totusi Tu m-ai ajutat mereu... m-ai ridicat cand am cazut si ca unui copil mic mi-ai spus ca trebuie sa merg mai departe pentru ca ma vei ajuta in fiecare ceas... vei fii cu mine neincetat...
Pentru ca eu sunt a Ta Doamne, iar Tu esti Tatal meu!!!

Pentru ca traiesc.Am 15 ani si 7 luni (:D) si am supravietuit.Pentru ca traiesc.Pot simti si atinge, pot sa vad, sa aud si sa percep orice mireasma; pot sa imi port de grija; sa renunt la lucrurile nefolositoare vietii mele, sa gasesc un taxi cand am nevoie si sa vin singura acasa.Au aparut ghioceii in gradini si primavara a inceput deja.Am s-o vad.Am sa privesc miracolul din fiecare an, sa simt caldura din ce in ce mai puternica a soarelui, saptamana de saptamana.Si, pentru ca traiesc, am sa privesc cum se intampla toate astea si am sa fiu si eu parte din acest miracol.
Si toate acestea pentru ca am primit viata de la El. EL m-a facut dintr-o mana de tarana si a suflat peste mine pentru ca eu sa am viata. El o poate lua si o poate da din nou pentru ca eu sunt a Lui si ii apartin pe deplin.
Acum nu mai am nimic de facut.Ma simt dintr-o data foarte obosita, dar e o oboseala placuta-ambianta ma linisteste si imi da putere, de parca aceasta casa este o fiinta banda, care ma imbratiseaza cu dragoste.

you're everything...

Daca nu ai fii Tu...
Daca nu ai fii murit Tu pentru mine, Doamne...
Daca nu mi-ai fii iertat fiecare pacat care ma despartea si ma indeparta de Tine...
De n-ai fii Tu ajutorul meu in clipele grele ale vietii...
Fara dragostea Ta as fii o frunza purtata pe apa... un fulg purtat de vant...
De nu ai fii uitat toate greselile mele...
Daca nu m-ai fii iubit Tu, nu mi-as fii gasit linistea in aceasta lume plina de ura si de rautate...
Dar tu prin bunatatea si dragostea Ta m-ai luat in brate si m-ai asigurat ca totul este dupa voia Ta...
Ma pierd printre oamenii acestia fara speranta, fara dorinta de viata, fara dragoste fata de Tine... vreau sa te gasesc, sa nu mai ratacesc mereu...vreau sa ma incred in Tine caci Tu esti totul... esti mireasma florilor, susurul bland al apelor, freamatul cald si adierea usoara de vant...in toate Doamne esti pe acest Pamant.
Ma inspaimanta gandul ca s-ar putea sa nu traiesc o vesnicie cu Tine, dar sper ca vei avea mila si de fiinta mea, stearsa de ploaia si vantul vietii, satula de minciuni si nesiguranta... caut sprijin si pace in Tine si stiu ca mi le vei darui din toata inima Ta daca voi sta aproape de Tine.

Weil bin ich verschieden...

Parca acum era luni, dar deja este joi... de ce nu pot da timpul inapoi? sa fiu din nou copil... fara griji... cu inocenta... cu naivitate... dar totusi cu puritate.
Sa am din nou zambetul unui mic copil... sa nu imi mai fac griji de cum imi sta parul... sau ca cineva s-a uitat ciudat la mine...
Mi-e dor sa ma joc... sa fac castele in nisip... sa ma joc cu papusile "Barbie":))... sa ma joc "baba-oarba"... elastic... sa imi aduc aminte de vechii prieteni...
Sau cand ma jucam cu vase de plastic si cu noroi si veneam acasa cu hainele pline de pamant:))dar nu simteam ca ar fi o problema:))...cand deveneam pentru o clipa doctorita, vanzatoare, profesoara, visuri... lumea mi se parea mai buna decat este... nu ii stiam adevarata fata... plina de noroi, patata cu tot felu' de chestii... totul era foarte roz:D...
Parca nu exista atat invidie... atata ura si nepasare... cu toate ca acum parca imi pasa prea mult... ma doare prea tare cand sunt dezamagita... dar asta sunt eu nu pot sa le tratez pe toate cu indiferenta pentru ca atunci viata nu ar mai avea sens..mi s-ar parea ca toate lucrurile sunt in van... degeaba...
Parca degeaba incerc eu sa imi dau seama ca lumea asta nu este asa cum ar trebui pentru ca nimanui nu-i pasa... totul li se pare ok... sunt calmi, nestiind ce ii asteapta... si pentru ca stiu ca viata lor nu este ok si nu le pasa, vor regreta poate mai tarziu....dar fiecare lucru isi are vremea lui.