duminică, 26 septembrie 2010

Simti??


      Urechea te minte, ochiul te insala...

Culoarea nu  e a lucrurilor...e a ochiului nostru...Daltonistii vad verde in loc de rosu.daca toti am fo daltonisti toate lucrurile rosii ar fi verzi...ochiul sufera de atatea ori, dealtfel, de halucinatie...urechea de asemeni..."mi s-a parut ca m-a strigat cineva"...simtul interior insala.. 

     Lucrurile n-au nimic al lor:nici forma, nici culoare, nici sunet.

     Dealtfel, n-ai vazut si in somn cum ne insala simturile?Traiesti in vis tocmai ca in viata.Soarele te arde, iarba e umeda, gheata rece, vezi ce nici n-ai gandi... Ba chiar cateodata banuiesti ca esti in vis si ingrijorat, cauti sa verifici.Dar te convingi ca e realitate. 



         Mi-e teama sa mai fac chiar si un singur pas, poate o sa doara, poate o sa imi aduca ceva nou, poate o sa fie mai multa dezamagire... mi-e teama...

        Mi-e teama ca nu o sa Te mai cunosc, ca o sa Te uit...Si va fi prea tarziu sa imi fie dor de Tine...dar daca voi mai face inca o suta de pasi , daca voi merge pe nisip, pe iarba, pe stanci, plutind, visand si Tu vei fi aici langa mine??? atunci chiar daca imi voi pierde viata de dorul Tau nu va mai conta...pentru ca Tu esti timpul si spatiul in care voi locui, voi trai, voi inspira si voi expira, voi iubi si voi fi iubita in fiecare zi...

       Da...imi este teama...dar abia astept siguranta....

        

marți, 21 septembrie 2010


Sa zbor... ar fi interesant... sa va privesc printre nori... sa fiu in zeci de mii de locuri cam in acelasi timp... sa vad culorile cele mai frumoase in starea lor naturala... dar mai bine as reveni la realitate.acolo unde nu e totul chiar atat de roz, dar poate fi chiar "roz bonbon cu picatele" daca incerci sa traiesti la cele mai inalte nivele.
Da e frig... dar totusi fiecare anotimp si fiecare zi asa cum este ea are farmecul ei...poate fi misterioasa si sa fie plina de surprize, poate fi senina daca tu esti binedispus, poate fi ca un asfintit de soare daca esti melancolic...o zi poate fi cam cum esti tu atunci, cu mici exceptii.
Imi place sa cred ca mai inseninez zilele unora din cand in cand.E important sa fii o raza de lumina cand altii vad numai furtuni, tristete in fata ochilor.
Si eu voi incerca sa zambesc in fiecare zi chiar daca nu am intotdeauna motive, dar poate asa toate zilele pe care le traim vor fi mai pline de viata.

luni, 6 septembrie 2010


Stiu un loc in care putem merge, un loc in care nimeni nu te cunoaste, ei nu stiu cine suntem noi...
Stiu un loc in care putem fugi , ei nu stiu cine suntem noi...
Lasa-ma sa te iau acolo,
Vreau sa te iau cu mine acolo...

Stiu un loc in care suntem uitati, un loc in care vrem sa stam...
Eu stiu un loc in care ne putem ascunde,acolo nimeni nu stie cine suntem noi...

Lasa-ma sa te iau acolo,
Vreau sa te iau acolo...

Deja imi lipseste...

hmm...da imi lipseste... imi va lipsi mult timp aceasta vara... pentru ca nu o sa o mai intalnesc niciodata... mi-e greu sa cred ca se va scufunda in timp...si ca va fi uitata...sa stai pe o banca la soare...sa povestesti lucruri care chiar au insemnat ceva...sa dezvalui secrete...interesant dar parca vara aduce ceva special, cald...parca nu ai vrea sa se termine...
vara, lumea zambeste, lumea rade, povesteste, se intreaba, raspunde, dar nu retine esenta verii...un timp in care toate momentele le traiesti la intensitate maxima ...
si va urma o toamna, care aduce singuratatea...prieteni care pleaca, altii care vin, dar niciodata nu ii vor inlocui pe cei care au fost destul de mult timp lipiti de inima ta.intotdeauna imi voi aminti de prieteni si de vechii prieteni cu drag, caci vara asta m-a ajutat sa asociez prietenii cu o parte din mine.da, o sa imi fie dor de ei...