traiti?

       oamenii nu au timp sa fie viteji... unii spun ca viata e o lupta, dar foarte rar auzi pe cineva care sa spuna ca a castigat sau ai pierdut.mi-ai promis ca ma inveti ce inseamna onoarea... dar nimeni nu mai foloseste acest cuvant...

     si toti oamenii fac aceleasi lucruri...cei singuri intra in casa, arunca niste chei pe masa, se duc la frigider, apoi privesc in gol...apoi se trezesc ca din vis, se duc in camera alaturata se aseaza pe canape si  dau drumu la televizor....in fiecare seara mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici...

    monotonia asta ma plictiseste...pentru ca stiu ca toti putem fi altfel... putem sa nu fim singuri, fara prieteni, dar asta tine de noi...

    sunt inconjurata de niste oameni in costume gri cu care ma intalnesc in fiecare zi , care ma cunosc sau nu...dar o parte din viata lor se vede in privirea lor...

      vreau sa pictez lumea asta in mii de culori, in zambete ... sa fie viata nu monotonie, admiratie nu ura si bataie de joc... insa cred ca nu toata lumea gandeste asa... 

      viata e mai mult de cat ce pare a fi... e ca un ceas care ticaie la fiecare secunda... dar si inima asta nu va mai avea baterii o data .... atunci... incearca sa te gandesti cum ar trebui sa fie viata ta... 

      chiar daca sunt numai cat un bob de nisip in lumea asta si stau intr-o clepsidra care ma ajuta sa imi consum viata....vreau sa incerc sa ies din clepsidra si sa ma duc pe malul marii si sa locuiesc aoclo... sa aud valurile marii,,,, sa ma confund cu celelalte boabe, dar totusi sa fiu eu...

sa ma evapor de dor.

       vreau sa ploua...sa aud sunetul ploii... sa fiu melancolica...sa ma treaca fiorii... 

      vreau sa simt muzica pe care o compune ploaia...vreau sa aud fiecare nota care se joaca in jurul urechilor mele...vreau sa simt mirosul ploii si sa fiu uda pana la piele...sa ma curat...sa stau in mijlocul strazii si sa ploua din cer peste mine...sa curete toata lumea asta... sa fiu pentru o clipa dezmierdata de picaturile ploii, sa le simt finetea, puritatea... 

     sa devin un picur de apa... si sa dispar in pamantul arid care parca ma cere cu atata sete...sa ma strecor printre boabele de nisip...si sa merg pana in centrul pamantului...si acolo sa ma evapor de dor....

esti undeva aici...

      Iti aud respiratia...simt prezenta Ta in jurul meu...dar totusi nu te vad...Esti invizibil... te aud,iti simt mirosul, te percep, mi te imaginez...

      Vreau sa Te mai aud, sa stau cu Tine, sa ne aducem aminte de lucruri de mult uitate... 

      Dar totusi te zaresc intr-un colt al inimii mele...incerc sa imi aduc aminte cum erai odata...

      Dar vreau sa cred ca imaginea Ta se va contura din ce in ce mai bine in inima mea, sa pot sa iti desenez fiecare trasatura, fiecare schimbare de pe fata, fiecare zambet sa il prind si sa il inchid pe vecie acolo unde valoreaza ceva ! 

     Stiu ca esti undeva aici, dar vreau sa fii mai mult decat o afirmatie....vreau sa faci partea din viata mea...

fiori...

      frig...il simt chiar si prin vene...ma strapunge prin fiecare por al pielii... doare fiecare adiere de aer rece... parca vrea sa puna stapanire pe mine...parca imi ingheata si inima... devine de piatra o data cu frigul care ma invaluie...pana si sangele mi s-a transformat in apa rece ca gheata...stau pentru ca momentan nu mai pot face nimic...momentan vreau sa inghet pentru o clipa... 

    flori de gheata...fiori reci... imi strabat trupul...sufletul meu inspira inspira dar are nevoie de caldura nu de crivatul care s-a instalat in jurul meu... am nevoie de un foc care sa palpaie, un foc care sa imi incalzeasca inima... un foc care sa mistuie gheata care ma tine in loc... gheata care nu ma lasa sa fiu libera, sa fiu eu ...

    poti sa imi imprumuti putin din licarirea sufletului tau?doar o scanteie mi-ar fi indeajuns sa pot sa  ma descurc singura...