Dor

Nu stiu....imi este dor de ceva...dar nu stiu de ce... ma trezesc cu acel dor...si cu el adorm! vreau sa stiu de ce imi este dor...

doar irosire de timp...

Niste idei...

Ma pierd printre oameni...nu imi gasesc locul... ma uit in jur si nu stiu unde ma aflu, pe cine caut, care e scopul meu... dezorientare... nesiguranta... mda... ma framanta toate astea...de ceva timp.Chestia e ca nu pot fi calma... linistita...mereu ma framanta ceva...ceva nu imi da pace.Sau cred ca imi pasa prea mult de ceea ce e lumea.
Vreau sa vina primavara, ca apoi sa ii urmeze vara...sa simt cum ma incalzeste soarele pentru ca iarna asta mi-a intrat prin piele, prin fiecare por... si am inghetat... vreau sa port ochelari de soare, sa ma bucur de fiecare minut care l-am primit din mana Lui.si sa ma bucur ca traiesc impreuna cu cei care sunt in jurul meu.
Si stii ce mi-am mai propus sa fac lumea sa zambeasca numai pentru simplu motiv ca au suflare si ca viata care au primit-o in dar le poate oferi in fiecare minut niste oportunitati minunate.De ce sa pierdem vremea cu framantarile cu nelinistea... azi da imi propun sa uit de ele si sa ma bucur ca sunt aici, in Brasov, in Romania, in Europa,departe de ocean...aici pe Pamant.

"M-am ascuns intr-o scoica, pe fundul marii,

Dar am uitat in care.



Zilnic ma cobor in adanc...

Si strecor marea printre degete.

Sa dau de mine.



Uneori ma gandesc

Ca m-a mancat un peste urias

Si eu il caut acum pretutindeni

Sa-l ajut sa ma inghita de tot.



Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta

Cu milioanele de scoici

Asemanatoare.



Oamnei buni, eu sunt intr-una din ele,

Dar nu stiu in care.



De cate ori nu m-am dus drept catre una,

Spunand:"Acesta sunt eu",

Dar cand deschideam scoica

Era goala."

Marin Sorescu "Scoica"

Dar stiu ca orice scoica cumva cumva ajunge la mal...cu greu dar voi ajunge...fiecare val care va trece peste mine ma va modela, ma va forma pana voi ajunge la mal...iar pe mal ma va astepta cineva care va intinde mana spre mine si ma va curata de nisip, de alge in apa marii...si voi simti pentru ultima data apa marii, apoi ma va pune la soare, nu voi mai straluci, dar stiu ca voi fi in siguranta si voi stii ca nu va mai pleca o parte din mine in adancurila marii...

traiti?

       oamenii nu au timp sa fie viteji... unii spun ca viata e o lupta, dar foarte rar auzi pe cineva care sa spuna ca a castigat sau ai pierdut.mi-ai promis ca ma inveti ce inseamna onoarea... dar nimeni nu mai foloseste acest cuvant...

     si toti oamenii fac aceleasi lucruri...cei singuri intra in casa, arunca niste chei pe masa, se duc la frigider, apoi privesc in gol...apoi se trezesc ca din vis, se duc in camera alaturata se aseaza pe canape si  dau drumu la televizor....in fiecare seara mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici...

    monotonia asta ma plictiseste...pentru ca stiu ca toti putem fi altfel... putem sa nu fim singuri, fara prieteni, dar asta tine de noi...

    sunt inconjurata de niste oameni in costume gri cu care ma intalnesc in fiecare zi , care ma cunosc sau nu...dar o parte din viata lor se vede in privirea lor...

      vreau sa pictez lumea asta in mii de culori, in zambete ... sa fie viata nu monotonie, admiratie nu ura si bataie de joc... insa cred ca nu toata lumea gandeste asa... 

      viata e mai mult de cat ce pare a fi... e ca un ceas care ticaie la fiecare secunda... dar si inima asta nu va mai avea baterii o data .... atunci... incearca sa te gandesti cum ar trebui sa fie viata ta... 

      chiar daca sunt numai cat un bob de nisip in lumea asta si stau intr-o clepsidra care ma ajuta sa imi consum viata....vreau sa incerc sa ies din clepsidra si sa ma duc pe malul marii si sa locuiesc aoclo... sa aud valurile marii,,,, sa ma confund cu celelalte boabe, dar totusi sa fiu eu...

sa ma evapor de dor.

       vreau sa ploua...sa aud sunetul ploii... sa fiu melancolica...sa ma treaca fiorii... 

      vreau sa simt muzica pe care o compune ploaia...vreau sa aud fiecare nota care se joaca in jurul urechilor mele...vreau sa simt mirosul ploii si sa fiu uda pana la piele...sa ma curat...sa stau in mijlocul strazii si sa ploua din cer peste mine...sa curete toata lumea asta... sa fiu pentru o clipa dezmierdata de picaturile ploii, sa le simt finetea, puritatea... 

     sa devin un picur de apa... si sa dispar in pamantul arid care parca ma cere cu atata sete...sa ma strecor printre boabele de nisip...si sa merg pana in centrul pamantului...si acolo sa ma evapor de dor....